Pareri despre filmul Far from the Madding Crowd

Dupa un film de success, “Jagten”, regizorul danez Thomas Vinterberg revine pe marile ecrane cu adaptarea unei opere clasice din literatura britanica a lui Thomas Hardy. Far From the Madding Crowd este un scenariu mai putin obisnuit pentru el, adept al thriller-elor si filmelor de actiune: un film de epoca cu un personaj feminin in centrul povestii. Chiar daca din punct de vedere estetic filmul este magnific, Vinterberg nu prea reuseste sa se detaseze de text, nici sa isi dezvaluie propria versiune asupra povestii, cu toate ca avea toate ingredientele necesare realizarii unui film bun.

O poveste centrata in jurul unui cvartet amoros

Povestea se desfasoara intr-un sat englezesc in epoca victoriana. O tanara mostenitoare pe nume Bathsheba Everdeene trebuie sa se ocupe se ferma primita mostenire de la unchiul sau. O femeie tanara si libera, Bathsheba este decisa sa se descurce singura, fara ajutorul unui sot, ceea ce nu este pe placul tuturor. Bathsheba a jurat ca se va casatori doar atunci cand va fi indragostita cu adevarat, nu de convenienta. Este curtata de trei barbati, ciobanul Gabriel Oake, bogatul sau vecin Mr. Boldwood si sergentul Troy

De la inceputul pana la finalul filmului personajele isi trec unul altuia fraiele, fiecare din acestea incercand sa pastreze intacta flacara romantismului de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Vinterberg respecta opera originala, o destructureaza putin pentru a da putin ritm si pasiune filmului. Insa acest lucru nu ii prea reuseste. Chiar daca actorii sunt excelenti – duo-ul Carey Mullingan/ Matthias Schoenaerts este sublim – nu prea reusim sa simtim empatie pentru aceste personaje.

farProblema principala: ritmul

Fara sensibilitatea de care dau dovada personajele ne-ar fi cam greu sa le urmarim timp de doua ore. Spectatorul asteapta un singur lucru: sa mai apara cateva scene de actiune, pasiunea si indrazneala sa fie mai vizibile pe marele ecran, nu doar in ochii personajelor. Din pacate, Thomas Vinterberg nu reuseste sa ne transporte: elipsele sunt prost plasate, scenele se inlantuie cateodata cu o viteza prea mare, utilitatea unora fiind pusa sub semnul intrebarii.

Filmul lui Thomas Vinterberg nu are personalitatea pe care ar fi meritat-o. Aceasta versiune nu reuseste sa ne dea ceea ce cautam si anume emotia pura. Sa speram ca pe viitor cineastul se va gandi mai bine la aceasta emotie atat de importanta, inainte de a incepe sa lucreze la un alt film.

Comments

comments

No Comments

    Leave a reply